Teologia icoanei

Descriere

„Se face cunoscut că sfintele Icoane de rugăciune și de miruire nu au trebuință. Pentru că și pe pereții bisericii se zugrăvesc, și în nartice, și în curțile lor, și de obște pe căi, și pe uși, și pe sfintele Vase; și nici se miruiesc cândva, nici rugăciuni li se citesc, și cu toate acestea se cinstesc și se închină. Pentru asemănarea ce au cu aceia ale cărora sunt.xxv [Iată de ce și Teofil al Alexandriei mărturisește acest adevăr în cartea sa pe care de curând a scris-o și în care spune că sfintele Icoane nu au nevoie de ungere cu mir, nici de o rugăciune spusă de un episcop].”

pag. 218-219

Să afirmi, în cultura noastră, că icoana mărturisește despre adevărul lui Hristos întrupat – adică mort și înviat -, despre Cel care ne oferă o viață nouă în Biserică, nu mai este atât de șic, nici atât de savant. Parcă nu mai dă atât de bine, de aici provine și reticența multora în a aborda icoana din punct de vedere teologic.

Dar noi, cei care ne aflăm în tradiția Bisericii, Biserica Ortodoxă, care a creat icoana și care a înzestrat-o cu viziunea sa de credință teologică și dogmatică, știm că nu este suficient să cunoaștem tehnicile artistice ale pictării icoanei, nici dezvoltarea istorică a acestei arte.

Icoana trebuie înțeleasă din interior; ea trebuie să fie o expresie a credinței noastre, nu doar obiectul cercetărilor noastre. Odată ce am ajuns să înțelegem astfel icoana, știm că studiile teologice nu sunt numai binevenite, ci și necesare.

Stéphane Bigham