Demnitatea marturisirii. Dan Puric in Tara Crisurilor

Descriere

Dan Puric L-a întâlnit pe Hristos în plină maturitate creatoare, sub călăuzirea harismatică a unui duhovnic şi mărturisitor de talia Părintelui Iustin Pârvu (…). Întâlnirea aceasta i-a schimbat viaţa, ca lui Pavel pe drumul Damascului. Se simte în discursul său nu numai râvna propovăduirii, de care Ortodoxia n-a dus şi nu duce lipsă , dar şi o prospeţime şi o autenticitate de care „profesioniştii” credinţei se învrednicesc mai rar. El rupe canoanele discursului „popesc”, conectează religia la cultură şi cultura la viaţă, uneşte simţul tradiţiei cu simţul actualităţii iar uneltele artei sale îl ajute firesc să transpună trăirea în cuvânt şi cuvântul în graţie trezitoare.

Sigur că e important ce spune Dan Puric, dar aceleaşi lucruri, spuse de altcineva, pot trece neobservate. Spre deosebire de mulţi alţii, Dan Puric nu numai că ştie ce spune, dar ştie cum să spună (…). Cu toate acestea, Dan Puric nu este, cum greşit l-au judecat unii, prizonierul oralităţii. Cele două cărţi pe care le-a tipărit până azi, Cine suntem şi Omul frumos, arată că discursul său rezistă transpunerii din rostire în scriitură. Şi cartea de faţă cred că o vădi o dată în plus, chiar dacă este vorba doar de nişte convorbiri cu o fatală notă de conjunctural (…). Lui Dan Puric i se potriveşte de minune acest gen de „iscodire” dialogală (…). „Reacţionar” harismatic, pe linia Sfinţilor Părinţi, dar şi a marilor noştri interbelici, el ştie ca nimeni altul să prefacă vorba care zboară în vorbă care rămâne…

Răzvan Codrescu